Sindromul Long-COVID. Oboseală, anxietate, epuizare. Cum știm dacă avem sindromul Long-COVID sau altă afecțiune?

Sindromul Long-COVID, cunoscut și sub denumirea de „COVID-19 prelungit” sau „sechele post-acute ale infecției cu SARS-CoV-2” (adică simptome care persistă după ce infecția inițială a trecut), reprezintă o condiție complexă și insuficient înțeleasă care afectează un număr semnificativ de persoane ce au fost infectate cu virusul SARS-CoV-2. 
Ce este sindromul Long-COVID?
Long-COVID se referă la persistența simptomelor sau apariția unor noi manifestări clinice la săptămâni sau chiar luni după faza acută a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de severitatea inițială a bolii (adică fie că ai avut o formă ușoară, fie una gravă). Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește Long-COVID ca fiind o condiție care apare la indivizi cu istoric de infecție COVID-19, de obicei la cel puțin 3 luni de la debut, cu simptome care durează minimum 2 luni și care nu pot fi explicate de alte diagnostice.
Această afecțiune nu discriminează în funcție de vârstă, sex sau starea de sănătate anterioară, deși studiile sugerează că femeile, persoanele cu boli preexistente (cum ar fi diabetul sau hipertensiunea) și cei care au avut forme moderate sau severe de COVID-19 ar putea fi mai predispuși.

Simptomele Long-COVID

Manifestările sindromului sunt extrem de variate, afectând multiple sisteme de organe. Printre cele mai frecvente simptome raportate se numără:
  1. Fatigabilitatea extremă (oboseala care nu trece nici după odihnă) – Pacienții descriu o stare de epuizare care le limitează activitățile zilnice.
  2. Dificultăți cognitive – Denumite popular „ceață pe creier” (brain fog), includ probleme de memorie, concentrare sau găsirea cuvintelor potrivite.
  3. Dispnee (senzația de lipsă de aer) – Chiar și la eforturi minime, cum ar fi urcatul scărilor.
  4. Dureri toracice sau palpitații – Semnalând posibile probleme cardiace sau pulmonare.
  5. Dureri musculare și articulare (mialgii și artralgii) – Similare celor din gripă, dar persistente.
  6. Tulburări de somn – Insomnie sau somn neodihnitor.
  7. Simptome gastrointestinale – Greață, diaree sau dureri abdominale.
  8. Tulburări psihiatrice – Anxietate, depresie sau stres post-traumatic, adesea legate de experiența bolii.
Aceste simptome pot fluctua în intensitate (adică să vină și să plece) și pot apărea în valuri, ceea ce face diagnosticul și gestionarea lor dificile.

Cu ce afecțiuni este asociat Long-COVID?

Long-COVID nu este o entitate izolată, ci pare să fie conectat cu o serie de afecțiuni și mecanisme patologice. Iată câteva dintre cele mai frecvente asocieri:
  1. Sindromul de oboseală cronică (SOC) – Mulți pacienți cu Long-COVID îndeplinesc criteriile pentru SOC, o afecțiune caracterizată prin oboseală debilitantă și intoleranță la efort fizic sau mental.
  2. Disfuncția autonomă – Inclusiv sindromul de tahicardie posturală ortostatică (POTS), în care ritmul cardiac crește anormal la ridicarea în picioare, ducând la amețeli sau leșin.
  3. Inflamația cronică – Niveluri ridicate de markeri inflamatori (cum ar fi citokinele, „mesagerii” sistemului imunitar) au fost detectate la unii pacienți, sugerând că organismul continuă să lupte chiar și fără virus activ.
  4. Afectarea cardiovasculară – Miocardita (inflamația mușchiului inimii) sau pericardita (inflamația membranei din jurul inimii) sunt raportate, alături de risc crescut de tromboze (cheaguri de sânge).
  5. Sechele pulmonare – Fibroza pulmonară (cicatrici pe plămâni) sau reducerea capacității de respirație sunt frecvente la cei care au avut pneumonie severă.
  6. Tulburări neurologice – De la pierderea mirosului prelungită (anosmie) la neuropatii periferice (dureri sau amorțeli cauzate de afectarea nervilor).

Mecanismele posibile

Deși cercetările sunt în curs, mai multe ipoteze explică de ce apare Long-COVID:
  • Răspuns imunitar dereglat – Sistemul imunitar ar putea rămâne „activat” prea mult timp, atacând țesuturile proprii (fenomen numit autoimunitate).
  • Prezența reziduală a virusului – Fragmente de SARS-CoV-2 ar putea persista în organism, provocând inflamație continuă.
  • Disfuncție mitocondrială – Mitocondriile („uzinele energetice” ale celulelor) ar putea fi afectate, explicând oboseala extremă.
  • Leziuni microvasculare – Virusul poate afecta vasele mici de sânge, reducând oxigenarea țesuturilor.

Diagnostic și tratament

Diagnosticul Long-COVID este unul de excludere, necesitând analize pentru a elimina alte cauze (de exemplu, boli tiroidiene sau anemie). Investigațiile pot include teste de sânge, imagistică (radiografii, RMN) și evaluări funcționale (cum ar fi testele de efort).
Tratamentul este simptomatic și multidisciplinar:
  • Managementul oboselii – Terapie ocupațională și pacing (împărțirea activităților pentru a evita suprasolicitarea).
  • Reabilitare respiratorie – Pentru problemele pulmonare.
  • Suport psihologic – Terapie pentru anxietate sau depresie.
  • Medicamente – Antiinflamatoare, anticoagulante sau beta-blocante, în funcție de simptome.
Sindromul Long-COVID reprezintă o provocare majoră pentru medicină, atât prin diversitatea manifestărilor, cât și prin impactul asupra calității vieții. Este esențial ca pacienții să fie ascultați și evaluați atent, iar cercetările să continue pentru a dezvălui mecanismele exacte și a dezvolta tratamente țintite. Până atunci, abordarea integrată, cu implicarea medicilor de familie, pneumologilor, neurologilor și psihologilor, rămâne cheia gestionării acestei afecțiuni.
Dacă tu sau cineva apropiat experimentați simptome persistente post-COVID, consultați un medic pentru o evaluare detaliată. Răbdarea și sprijinul sunt esențiale în acest proces de recuperare.

Articole similare