Durerea în Piept: De la Cauzele Obişnuite la Semnele de Avertisment

Durerea toracică reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medic și are o paletă etiologică extrem de variată, de la afecțiuni benigne până la patologii cu risc vital imediat. Recunoașterea caracterului durerii, a contextului de apariție și a semnelor asociate este esențială pentru orientarea rapidă a diagnosticului.

În cuvinte simple: dacă te doare în piept, cauzele pot fi de la ceva banal (o întindere musculară) până la situații foarte grave (infarct sau embolie pulmonară). Tocmai de aceea medicii sunt atenți la nuanțele durerii și la simptomele care o însoțesc.

Cauze

Cele mai importante cauze de durere toracică pot fi grupate în: cardiace (ischemie miocardică, infarct miocardic acut, pericardită, miocardită), pulmonare (embolie pulmonară, pneumonie, pleurită, pneumotorax), gastroesofagiene (reflux, spasm esofagian, ulcer), musculoscheletale (costocondrită, traumatisme), reumatologice/autoimune (în special lupusul eritematos sistemic) și psihogene (atacuri de panică, anxietate).

Durerea ischemică, de tip anginos sau de infarct, este descrisă clasic ca o senzație de presiune, constricție sau greutate retrosternală, cu iradiere spre brațul stâng, mandibulă sau spate. Se agravează la efort și stres și se ameliorează la repaus sau după administrarea de nitrați. Este frecvent însoțită de transpirații reci, greață și anxietate.

Pe forumuri, oamenii o descriu așa: „simt ca și cum m-ar strânge cineva cu o menghină pe piept” sau „parcă îmi apasă cineva cu o greutate mare pe stern, mai ales când urc scările”.

Durerea din pericardită are caracter ascuțit, pleuritic, se accentuează la inspirație profundă și în clinostatism și se ameliorează când pacientul se apleacă înainte. Poate fi asociată cu febră ușoară și frotement pericardic la auscultație, iar ecocardiografia evidențiază adesea revărsat pericardic.

Descriere uzuală: „mă înțeapă tare în piept când trag aer adânc” sau „dacă stau întins pe spate parcă nu pot respira, dar dacă mă aplec în față, parcă se mai liniștește”.

Durerea din embolia pulmonară este bruscă, intensă, de tip pleuritic, nelegată de efort, și se asociază cu dispnee acută, tahicardie și uneori hemoptizie. Pneumonia și pleurita dau dureri localizate, accentuate la inspirație și la tuse, însoțite de febră și raluri pulmonare.

În limbaj obișnuit: „dintr-o dată nu mai pot respira, simt că mă înțeapă în piept și nu am aer”. Sau la pneumonie: „mă doare când tușesc și parcă mă taie ceva în partea dreaptă când trag aer”.

Etiologia digestivă are de obicei un caracter de arsură retrosternală, legată de mese și de clinostatism, ameliorată de antiacide. Spasmul esofagian poate mima angina prin durere constrictivă retrosternală, dar fără modificări coronariene.

Cum o spun pacienții: „simt că îmi arde pieptul după ce mănânc” sau „mă ia o durere de parcă aș avea infarct, dar apoi trece cu apă cu bicarbonat sau antiacide”.

Durerile musculoscheletale sunt localizate, bine delimitate, reproducibile la palpare sau mișcare și nu se asociază cu alte modificări sistemice. În contrast, durerile psihogene, tipice atacurilor de panică, sunt difuze, variabile, însoțite de palpitații, tremor și dispnee subiectivă, fără substrat organic evident.

Pe forumuri, pacienții scriu: „mă doare exact unde pun degetul și dacă apăs mai tare parcă doare mai rău” sau „mă ia durerea în piept când mă agit, dar analizele ies mereu bune”.

O situație aparte o constituie durerile toracice din lupusul eritematos sistemic. Acestea apar prin mecanisme inflamatorii autoimune și se pot manifesta sub trei forme principale: pericardita lupică, miocardita lupică și pleurita lupică. Pericardita lupică se manifestă prin durere pleuritică tipică, accentuată în clinostatism și ameliorată la aplecare înainte, apărând de regulă în contextul unei activități crescute a bolii. Miocardita lupică determină durere vagă, nespecifică, asociată cu fatigabilitate, palpitații și uneori insuficiență cardiacă, confirmarea făcându-se imagistic prin ecocardiografie sau RMN cardiac. Pleurita lupică provoacă durere laterală toracică accentuată la inspirație, cu dispnee variabilă și semne de inflamație pleurală.

Pacienții cu lupus o descriu astfel: „mă doare pieptul când trag aer adânc și simt că mă sufoc”, „inima îmi bate neregulat și obosesc de la câțiva pași”, sau „durerea se mută dintr-o parte în alta și nu seamănă cu nimic ce am avut înainte”.

În abordarea clinică a durerii toracice, medicul trebuie să integreze anamneza detaliată, examenul fizic și investigațiile paraclinice pentru a distinge între o durere cu risc vital și una benignă.

Informațiile prezentate au scop educativ și nu înlocuiesc consultația medicală. Durerea toracică poate avea cauze grave și uneori amenințătoare de viață. Dacă durerea persistă, se agravează, apare brusc, este însoțită de dificultăți de respirație, transpirații reci, amețeli sau pierderea cunoștinței, adresează-te imediat medicului sau sună la serviciile de urgență.