De ce nu „rămân”? Disfuncția ovulatorie: un factor comun în infertilitatea feminină

Infertilitatea afectează între 10 și 15% dintre cupluri la nivel global, iar în aproximativ 40% din cazuri este implicat un factor de origine feminină. Printre principalele cauze, disfuncția ovulatorie ocupă un loc central, reprezentând o problemă endocrinologică frecventă ce afectează ciclul reproductiv. Disfuncția ovulatorie constă în absența sau neregularitatea ovulației și reflectă alterări ale axului hipotalamo-hipofizo-ovarian (HHO).

1. Sindromul ovarelor polichistice (SOPC)

SOPC este cea mai prevalentă cauză de anovulație cronică. Se caracterizează prin hiperandrogenism, oligo- sau anovulație și ovare cu aspect polichistic. Mecanismele implică hiperinsulinemie, activare anormală a tecii interne și disfuncție granulosa. Diagnosticul se bazează pe criteriile Rotterdam (2003), care includ două din trei: anovulație, semne clinice/biologice de hiperandrogenism și ovare polichistice ecografic.

Tratamentul include:

• modificarea stilului de viață (pierdere ponderală)
• inducerea ovulației cu citrat de clomifen, letrozol sau gonadotropine
• abordări adjuvante: sensibilizatori insulinici (metformin)
• în cazuri refractare: drilling ovarian laparoscopic sau FIV

2. Insuficiența ovariană primară (IOP)

IOP este definită prin amenoree, niveluri crescute de gonadotropine și scăzute de estradiol înainte de 40 de ani. Etiologia include anomalii cromozomiale (ex. monosomie X, premutatie FMR1), autoimunitate și factori iatrogeni (chimioterapie, radioterapie). Diagnosticul implică dozarea FSH > 25 mUI/ml în două determinări la interval de 4 săptămâni. Tratamentul include:
consiliere genetică și endocrinologică
terapie hormonală substitutivă pentru protecția osului și cardiovasculară
opțiuni reproductive: FIV cu ovocite donate

3. Anovulația hipotalamică funcțională (AHF)

AHF rezultă din scăderea secreției pulsatile de GnRH secundar stresului, scăderii drastice în greutate sau efortului fizic excesiv. Clinic, pacienta prezintă amenoree, FSH/LH scăzute, estradiol scăzut și prolactină normală. RMN-ul este indicat pentru excluderea altor leziuni hipotalamice. Terapia vizează:
corectarea factorului declanșator (nutriție, reducerea stresului)
în caz de eșec: terapie de substituție sau inducție ovulatorie cu pulsuri de GnRH sau gonadotropine exogene

4. Hiperprolactinemia

Prolactina inhibă secreția GnRH, determinând hipogonadism hipogonadotrop. Cauze: prolactinoame, medicamente (ex. antipsihotice), hipotiroidism primar. Diagnosticul include dozarea prolactinei serice și imagistică prin RMN hipofizar. Tratamentul etiologic constă în:
agoniști dopaminergici (cabergolină, bromocriptină)
tratamentul hipotiroidismului
în cazuri refractare: intervenție chirurgicală sau radioterapie

5. Tulburările tiroidiene

Hipotiroidismul crește TRH, care stimulează secreția de prolactină și duce indirect la anovulație. Hipertiroidismul perturbă axul HHO prin mecanisme multiple. Diagnosticul se face prin TSH și FT4. Tratamentul este specific etiologiei (levotiroxină, antitiroidiene de sinteză, ablație).
Diagnostic general al disfuncției ovulatorii
Abordarea diagnostică include:
evaluarea ciclului menstrual (regularitate, durată, simptome ovulatorii)
dozări hormonale: FSH, LH, estradiol, prolactină, TSH, AMH
ecografie transvaginală pentru evaluarea morfologiei ovariene
monitorizarea ovulației: dozări de progesteron în faza luteală, teste urinare de LH, graficul temperaturii bazale

Opțiuni terapeutice generale

Tratamentul depinde de etiologie, dar include:

• modificări ale stilului de viață
• inducerea farmacologică a ovulației (clomifen, letrozol, gonadotropine)
• corectarea dezechilibrelor hormonale
• intervenții chirurgicale în cazuri selecționate
• tehnici de reproducere asistată: FIV, FIV cu donatoare de ovocite

Concluzie

Disfuncția ovulatorie este una dintre cele mai frecvente și potențial tratabile cauze ale infertilității feminine. O abordare sistematică, bazată pe etiologie, cu investigare hormonală riguroasă și personalizare terapeutică, permite restabilirea fertilității în majoritatea cazurilor. Colaborarea multidisciplinară (ginecologie, endocrinologie, nutriție) este esențială pentru succes terapeutic durabil.